La voi cobor acuma, voi suflete-amagite
Si ca sa va ard fierea, o, spirite-ametite
Blestemul �l invoc
Blestemul mizantropic, cu v�nata lui gheara
Ca sa va scriu pe frunte, vita ce se-nfiara
Cu fierul ars �n foc...
O, fiarba-va m�ndria �n vinele stocite,
�n ochii stinsi de moarte, pe frunti �nvinetite
De s�nge putrezit
Ce am de-alege oare �n seaca-va fiinta?
Ce foc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta
O, oameni morti de vii
Vedeti cum crapa urna, cenusa re�nvie
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului Roman
Cum umbrele se-mbraca cu zale ferecate
Si fruntile carunte le-nalta de departe
Un Cesar, un Traian
Cad putredele tronuri �n marea de urgie
Se sfarma deodata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier
�n doua parti Infernul portalele-si deschide
Spre-a-ncapea cu mia rasufletele h�de
Tiranilor ce pier
O, sfinte firi vizionare
Ce faceati (valul sa c�nte, ce puneati) steaua sa c�nte(zboare)
Ce creati o alta lume pe asta lume de noroi
(Noi reducem tot la pravul, azi in noi mani in ruina,)
Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina
Toate-s praf, lumea-I cum este... si ca d�nsa s�ntem noi.
[Chorus:]
Si singur stau si caut, ca uliul care cata
�n inima-omenirii de viata dezbracata
Un st�rv spre-a-l sf�sia...
Přidat komentář
Vypsat všechny